{literal}
Lumea Copiilor

Poezii de iarna


  • Apus de iarna



    Soarele pe dupa deal
    Se ascunde, lasa cerul,
    E-un frumos apus de iarna,
    Vine noaptea, vine gerul!


    Noi intram la caldurica,
    Ne gandim la gradinita -
    Pana maine somnul vine
    La sprancene si gurita! 
    Read more »

  • Iarna pe uliţă - de George Coşbuc

    A-nceput de ieri să cadă

                            Câte-un fulg, acum a stat,

                            Norii s-au mai răzbunat

                            Spre apus, dar stau grămadă

                            Peste sat.

     


                            Nu e soare, dar e bine,

                            Şi pe râu e numai fum.

                            Vântu-i liniştit acum,

                            Dar năvalnic vuiet vine

                            De pe drum.

     

                            Sunt copii. Cu multe sănii,

                            De pe coastă vin ţipând

                            Şi se-mping şi sar râzând;

                            Prin zăpadă fac mătănii;

                            Vrând-nevrând.

     

                            Gură fac ca roata morii;

                            Şi de-a valma se pornesc,

                            Cum prin gard se gâlcevesc

                            Vrăbii gureşe, când norii

                            Ploi vestesc.

     

                            Cei mai mari acum, din sfadă,

                            Stau pe-ncăierate puşi;

                            Cei mai mici, de foame-aduşi,

                            Se scâncesc şi plâng grămadă

                            Pe la uşi.

     

                            Colo-n colţ acum răsare

                            Un copil, al nu ştiu cui,

                            Largi de-un cot sunt paşii lui,

                            Iar el mic, căci pe cărare

                            Parcă nu-i.

     

                            Haina-i măturând pământul

                            Şi-o târăşte-abia, abia:

                            Cinci ca el încap în ea,

                            Să mai bată, soro, vântul

                            Dac-o vrea!

     

                            El e sol precum se vede,

                            Mă-sa l-a trimis în sat,

                            Vezi de aceea-i încruntat,

                            Şi s-avântă, şi se crede

                            Că-i bărbat;

     

                            Cade-n brânci şi se ridică

                            Dând pe ceafă puţintel

                            Toată lâna unui miel:

                            O căciulă mai voinică

                            Decât el.

     

                            Şi tot vine, tot înoată,

                            Dar deodată cu ochi vii,

                            Stă pe loc să mi te ţii!

                            Colo, zgomotoasa gloată,

                            De copii!

     

                            El degrabă-n jur chiteşte

                            Vrun ocol, căci e pierdut,

                            Dar copiii l-au văzut!

                            Toată ceata năvăleşte

                            Pe-ntrecut.

     

                            Uite-i, mă, căciula, frate,

                            Mare cât o zi de post

                            Aoleu, ce urs mi-a fost!

                            Au sub dânsa şapte sate

                            Adăpost!

     

                            Unii-l iau grăbit la vale,

                            Alţii-n glumă parte-i ţin

                            Uite-i, fără pic de vin

                            S-au jurat să îmbete-n cale

                            Pe creştin!

     

                            Vine-o babă-ncet pe stradă

                            În cojocul rupt al ei

                            Şi încins cu sfori de tei.

                            Stă pe loc acum să vadă

                            Şi ea ce-i.

     

                            S-oţărăşte rău bătrâna

                            Pentru micul Barba-cot.

                            Aţi înnebunit de tot

                            Puiul mamii, dă-mi tu mâna

                            Să te scot!

     

                            Cică vrei să stingi cu paie

                            Focul când e-n clăi cu fân,

                            Şi-apoi zici că eşti român!

                            Biata babă a-ntrat în laie

                            La stăpân.

     

                            Ca pe-o bufniţă o-nconjoară

                            Şi-o petrec cu chiu cu vai,

                            Şi se ţin de dânsa scai,

                            Plină-i strâmta ulicioară

                            De alai.

     

                            Nu e chip să-i faci cu buna

                            Să-şi păzească drumul lor!

                            Râd şi sar într-un picior,

                            Se-nvârtesc şi ţipă-ntruna

                            Mai cu zor.

     

                            Baba şi-a uitat învăţul:

                            Bate, înjură, dă din mâini:

                            Dracilor, sunteţi păgâni?

                            Maica mea! Să stai cu băţul

                            Ca la câini!

     

                            Şi cu băţul se-nvârteşte

                            Ca să-şi facă-n jur ocol;

                            Dar abia e locul gol,

                            Şi mulţimea năvăleşte

                            Iarăşi stol.

     

                            Astfel tabăra se duce

                            Lălăind în chip avan:

                            Baba-n mijloc, căpitan,

                            Scuipă-n sân şi face cruce

                            De Satan.

     

                            Ba se răscolesc şi câinii

                            De prin curţi, şi sar la ei.

                            Pe la garduri ies femei,

                            Se urnesc miraţi bătrânii

                            Din bordei.

     

                            Ce-i pe drum atâta gură?

                            Nu-i nimic. Copii ştrengari.

                            Ei, auzi! Vedea i-aş mari,

                            Parcă trece-adunătură

                            De tătari!

     

    Read more »