{literal}
Lumea Copiilor

Poezii de toamna


  • Ce te legeni - Mihai Eminescu

    Ce te legeni codrule

    Fara ploaie, fara vant

    Cu crengile la pamant?

    -         De ce nu m-as legana

    Daca trece vremea mea!

    Ziua scade, noaptea creste

    Si frunzisul mi-l rareste.

    Bate vantul frunza-n dunga

    Cantaretii mi-i alunga

    Bate vantul dintr-o parte

    Iarna-i ici vara-i departe!

    Read more »

  • Toamna la gradinita - Lucia Muntean

    Frunza galben-ofilita
    Se desprinde de pe ram!
    Ploaia rece si grabita
    Bate: pic, pic, pic la gem.



    Pasarile calatoare
    Stoluri, stoluri se aduna
    Si spre tarile cu soare
    Pleaca toate, impreuna.

    Picaturi nenumarate
    Cad pe drum si-n poienita
    Umbrelute colorate
    Se grabesc la gradinita.

    Chiar de vremea e ploioasa,
    Copilasii cei frumosi
    Intra rand pe rand in clasa
    Si se joaca bucurosi.
    Read more »

  • Toamna - Mircea Micu

    Toamna , spune un-te duci?

    Ia, ma duc sa scutur nuci!

    Toamna, unde te grabesti?

    Ia, ma duc sa caut vesti!

    Sus in vie, jos in lunca

    Sa dau soarelui porunca

    Sa coaca gutuile

    Sa-ncalzeasca viile

    Spune daca te grabesti

    Toamna cand te odihnesti?

    Read more »

  • Toamna - Aurel Toma

    - Toamna de ce vii la noi

    Copacii sa ni-i despoi

    Cantaretii ni-i alungi

    Noptile ni le faci lungi?

    -         Am venit sa va aduc

    Poame multe si ma duc

    Dar sa stii ca-n urma

    Vine iarna si mai grea

    Cantaretii ce plecara

    Se intorc la primavara.

    Read more »

  • Sfarsit de toamna - Vasile Alecsandri

    Oaspetii caselor noastre, cocostarci si randunele,
    Parasit-au a lor cuiburi s-au fugit de zile rele;
    Cardurile de cocoare, insirandu-se-n lung zbor,
    Pribegit-au urmarite de al nostru jalnic dor.



    Vesela verde campie acu-i trista, vestezita,
    Lunca, batuta de bruma, acum pare ruginita;
    Frunzele-i cad, zbor in aer, si de crengi se deslipesc,
    Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc.

    Din tuspatru parti a lumei se ridica-nalt pe ceruri,
    Ca balauri din poveste, nouri negri, plini de geruri.
    Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii nori
    Trece-un card de corbi iernatici prin vazduh croncanitori.

    Ziua scade; iarna vine, vine pe crivat calare!
    Vantul suiera prin hornuri, raspandind infiorare.
    Boii rag, caii rancheaza, canii latra la un loc,
    Omul, trist, cade pe ganduri si s-apropie de foc.
    Read more »