A fost odată, ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar povesti, o capră care avea trei iezi. Ei trăiau fericiți, într-o casă de la marginea pădurii și atunci când mama era prin preajmă, se jucau lipsiți de griji pe imașul de lângă casă. Iedul cel mare și cu cel mijlociu erau neastâmpărați, iar cel mic era harnic și cuminte. Într-o zi, capra chemă iezii și le spuse:
Dragii mamei copilași! Eu mă duc în pădure să vă aduc ceva de-ale gurii. Iar voi, încuiați ușa după mine, și să nu deschideți până nu veți auzi glasul meu. Ca să mă recunoașteți, am să vă cânt așa:
Trei iezi cucuieţi
Uşa mamei descuieţi!
Că mama v-aduce vouă:
Frunze-n buze,
Lapte-o mare,
Drob de sare
În spinare,
Mălăieş
În călcăieş
Smoc de flori
Pe subsuori..
Dragii mamei copilași! Eu mă duc în pădure să vă aduc ceva de-ale gurii. Iar voi, încuiați ușa după mine, și să nu deschideți până nu veți auzi glasul meu. Ca să mă recunoașteți, am să vă cânt așa:
Trei iezi cucuieţi
Uşa mamei descuieţi!
Că mama v-aduce vouă:
Frunze-n buze,
Lapte-o mare,
Drob de sare
În spinare,
Mălăieş
În călcăieş
Smoc de flori
Pe subsuori..
Comentarii deazactivate.