Şiruri negre de cocoare,
Ploi călduţe şi uşoare,
Fir de ghiocel plăpând,
Cântec îngânat de gând,
Sărbătoare…
Zumzet viu prin zarzări. Oare
Cântă florile la soare?
Că pe crengi de floare pline,
Nu ştii: flori sunt, ori albine?
Pentru cine?
Pentru tine, primăvară,
Care-aduci belşug în ţară,
Care vii,
Peste câmpii,
Cu bănuţi de păpădii
Şi cu cântec de copii!
Read moreNici o floare:
Numai pete mari, de soare…
Doar din frunza cafenie
Putrezită-n umbra rară,
Iese-un pui de păpădie
Să mai vadă ce-i pe-afară.
Se întinde drept spre cer
Pe codiţa lui de gumă.
Dar când vede că nu-i glumă,
Că-i tot brumă
Şi-i tot ger –
Îşi adună pămătuf,
În tecuţa-i vătuită,
Pentru-o zi mai potrivită,
Soarele călduţ, de puf!
Read moreA ieşit răchita-n drum.
Ce-o mai fi şi asta oare,
Că-i din cap până-n picioare
Numai motocei de scrum?
Cu mlădiţele plecate,
Stă pe loc şi se socoate:
S-ar întoarce – nu mai poate,
S-ar ascunde –
N-are unde!
I-e ruşine de copii,
Că din muguri aurii
I-au ieşit, în loc de flori…
Mâţişori!
Read more
E prima zi de grădiniță.
Frumos mămica m-a îmbracat,
Mi-a prins părul într-o codiță,
Spre grupa mică am plecat.
E atâta de frumos în clasă,
Pe etajere sunt păpuși,
Un scăunel și-o mică masă
Și multe jucării de pluț.
Fetițe și băieți de-o schioapă
Pe scăunele, cuminței,
Așteaptă ora să înceapă,
Sunt cu părinții lângă ei.
Ușor timizi, puțin fricoși,
Privesc curioși în jurul lor,
Dar sunt atâta de frumoși
Când „Bună ziua” spun în cor.
O fetiță cu fundiță
Se ducea la grădiniță
Și mămica o-ntreba:
„Un’ te duci fetița mea?”
„Ia ma duc la grădiniță
Să mă fac o doctoriță”.