Floare la ureche - Otilia Cazimir

                        Proaspătă şi sperioasă,

                        Rază nouă-mi intră-n casă.

                        Întârzie cu mirare

                        Peste prag, peste covoare,

                        Se ridică la fereastră

                        Ca să vadă ce-i în glastră,

                        Poleind cu aur dulce

                        Un mănunchi de busuioc

                        (Poate-şi caută un loc

                        Să se culce?)

                        Şi rămâne aninată,

                        Nebunatică şi vie,

                        De-o garoafă de hârtie

                        Ruptă şi decolorată.

                        Şi deodată, floarea veche

                        Râde, roşie ca para,

                        Că şi-a pus-o la ureche

                        Primăvara…

Comentarii deazactivate.

Articole asemanatoare

Ultimele articole

Cele mai citite

  • Şcolărei şi şcolăriţe
    Școlarei și școlăriteBăieței și voi fetiţeHai la şcoală să-nvăţămŞi bine să ne purtam.Să-nvăţăm ca să citim Să scriem, sa...
  • Versuri - Martisor
    Mami, te ador Şi-ţi dau inima mea drept mărţişor; Prinde-ţi-o la piept cu un şnur ştrengăresc Ca să ştie lumea-ntreagă...
  • Versuri - Un cuvant
    E-un cuvânt care-mi dă putere mereu, Un cuvânt care nu mă lasă la greu; Numai două silabe gemene sunt, Dar sunt...
  • Versuri - Mama
    Cine te-alină şi te alintă, fără să mintă? Mama! Cine te-ajută cu o povaţă şi te răsfaţă? Mama! Cine cu voce blândă te...
  • Capra cu trei iezi...(vesela si...in versuri)
    Undeva,intr-o padureCu alune,fragi si mureSi-un izvorCat o atza de mosor,Daca nu,ceva mai mare....Insa,cine sa-l masoare de la...