Băbuţa - Otilia Cazimir

                         E primăvară?

                        Pe uşa strâmbă a căsuţei afumate,

                        O babă a ieşit pe-afară

                        Cu şalul vechi în spate.

                        Când s-a topit omătul din ogradă?

                        E-un firişor de iarbă pe cărare,

                        Ori i se pare?

                        De n-ar durea-o trupul cum o doare,

                        S-ar apleca să-l vadă…

                        Întinde mâna searbădă şi rece,

                        Să prindă-n ea bănuţii calzi de soare,

                        Pomana primăverii care trece.

                        Şi râde-n tihnă… şi-a adus aminte

                        De-un nepoţel cuminte.

                        Şi pentru că i-e cald la mâini

                        Cum nu i-a fost de-atâtea săptămâni,

                        Zburătăceşte-n treacăt o găină.

                        Aruncă o privire spre fereşti

                        Şi, mărunţică, trece drumul la vecină,

                        Ca să mai afle veşti…