Toata noaptea au latrat
Cainii de la jitarie,
De gandeai ca-i lupu-n sat.
Ce sa fie?
Ce sa fie?…
Ia, o baba cu cojoc
A mas noaptea, fara foc,
In desis uscat de soc!
Acum vine pe-ndelete -
Ca i-e drumul fara graba -
Si drept singura podoaba
Are-n plete
Un scaiete.
Si de dus, dintr-un ponor,
Poarta fetelor solie,
Ca le-aduce martisor
Un banut de papadie!
Sta in rond si nu-i e teama
Chiar de-al toamnei carnaval.
Cum e alba ca zapada,
Parca s-a gatit de bal.
Dar vazand-o asa frumoasa
Si-mbracata ca o stea,
Vantul a venit, a luat-o
Si-a pornit In dans cu ea.
Si danseaza acum, danseaza,
Vantu-o tine-n brat de stei,
Pomii azvarle cu confete,
Frunze galbene de tei...
Maine vor fi suparate,
Zgribulite si plouate.
Mi s-or aduna la poarta
Si-or umple ograda toata.
Matura mi-o da dreptate
Cand le-oi alunga pe toate!
Clampanind prietenoase,
Dau din aripi catre mine:
- Noi plecam, ramai cu bine!
- Sa va-ntoarceti sanatoase!
Vrabiuta le petrece
Si se-ntoarce-ncet spre sat.
- Ce-o fi draga de oftat?
Ele tin mortis sa plece!
Si zburand pe gard, sprintara,
Mai privi odata-n sus:
- Cip! Cirip! S-au dus?- „S-au dus!"
Le vedem la primavara.