Rezultatele cautarii: primavara

  • Băbuţa - Otilia Cazimir

                             E primăvară?

                            Pe uşa strâmbă a căsuţei afumate,

                            O babă a ieşit pe-afară

                            Cu şalul vechi în spate.

                            Când s-a topit omătul din ogradă?

                            E-un firişor de iarbă pe cărare,

                            Ori i se pare?

                            De n-ar durea-o trupul cum o doare,

                            S-ar apleca să-l vadă…

                            Întinde mâna searbădă şi rece,

                            Să prindă-n ea bănuţii calzi de soare,

                            Pomana primăverii care trece.

                            Şi râde-n tihnă… şi-a adus aminte

                            De-un nepoţel cuminte.

                            Şi pentru că i-e cald la mâini

                            Cum nu i-a fost de-atâtea săptămâni,

                            Zburătăceşte-n treacăt o găină.

                            Aruncă o privire spre fereşti

                            Şi, mărunţică, trece drumul la vecină,

                            Ca să mai afle veşti…

    Read more
  • Se topeşte bruma-n soare - Otilia Cazimir

                            Se topeşte bruma-n soare…

                            Prin grădini,

                            Pe lilieci,

                            Stau ciorchini

                            De muguri plini,

                            Crisalide verzi din care

                            Scoate-n vânt corniţe reci

                            Frunza verii viitoare…

     

    Read more
  • Primăvară în glumă - Otilia Cazimir

                            Ger târziu de primăvară,

                            Ger uitat de iarna sură

                            Prin zăvoiul zgribulit,

                            Cu omătul netopit.

                            Pe sub tufe de răsură,

                            A adus cu el aseară

                            Vânt din munte,

                            Ploi mărunte,

                            Grindină cât un grăunte

                            Şi trei fagi, aşa-ntr-o doară.

                            A trecut pe ulicioară

                            Şi s-a dus

                            Pe deal în sus,

                            Şi pe geamuri mi-a lăsat

                            Fir de ferigă presat,

                            Flori de zahăr, stele reci

                            Şi căsuţe de culbeci.

                            Şi-n lumina dimineţii,

                            Geamurile mele par

                            File dintr-un vechi ierbar,

                            Unde-ar fi presat băieţii

                            Ierburi nalte şi-nfoiate,

                            Albe flori înfrigurate,

                            Adormite-n fund de lacuri

                            Din răscrucea altor veacuri.

    Read more
  • Floare la ureche - Otilia Cazimir

                            Proaspătă şi sperioasă,

                            Rază nouă-mi intră-n casă.

                            Întârzie cu mirare

                            Peste prag, peste covoare,

                            Se ridică la fereastră

                            Ca să vadă ce-i în glastră,

                            Poleind cu aur dulce

                            Un mănunchi de busuioc

                            (Poate-şi caută un loc

                            Să se culce?)

                            Şi rămâne aninată,

                            Nebunatică şi vie,

                            De-o garoafă de hârtie

                            Ruptă şi decolorată.

                            Şi deodată, floarea veche

                            Râde, roşie ca para,

                            Că şi-a pus-o la ureche

                            Primăvara…

    Read more
  • De pe-o „bună-dimineaţă” - Otilia Cazimir

                            De pe-o „bună dimineaţă”

                            Cu tulpină de cârcel,

                            A sărit un gândăcel

                            Cu mustăţile de aţă.

                            Alţi gândaci mărunţi şi roşii,

                            Care-şi poartă fiecare

                            Ochelarii pe spinare,

                            Dorm la soare, somnoroşii

                            Iar pe-un fir de păpădie

                            Ce se-nalţă, drept, din iarbă,

                            Suie-un cărăbuş cu barbă,

                            În hăinuţa aurie.

                            Suie, mândru şi grăbit,

                            Să vestească-n lumea mare:

                            – Prea cinstită adunare,

                            Primăvara a sosit!

     

    Read more

Ultimele articole

Cele mai citite

  • Şcolărei şi şcolăriţe
    Școlarei și școlăriteBăieței și voi fetiţeHai la şcoală să-nvăţămŞi bine să ne purtam.Să-nvăţăm ca să citim Să scriem, sa...
  • Versuri - Martisor
    Mami, te ador Şi-ţi dau inima mea drept mărţişor; Prinde-ţi-o la piept cu un şnur ştrengăresc Ca să ştie lumea-ntreagă...
  • Versuri - Un cuvant
    E-un cuvânt care-mi dă putere mereu, Un cuvânt care nu mă lasă la greu; Numai două silabe gemene sunt, Dar sunt...
  • Versuri - Mama
    Cine te-alină şi te alintă, fără să mintă? Mama! Cine te-ajută cu o povaţă şi te răsfaţă? Mama! Cine cu voce blândă te...
  • Capra cu trei iezi...(vesela si...in versuri)
    Undeva,intr-o padureCu alune,fragi si mureSi-un izvorCat o atza de mosor,Daca nu,ceva mai mare....Insa,cine sa-l masoare de la...