Eterna primavara
Era o primavara cum n-a mai fost pe lume
si Pastele aproape, si flori aprinse-n crengi,
cand pentm prima oara
Tu m-ai chemat pe nume
si mi-ai trimis cheinarea sa
Te urmez pe veci.
Stiam de o Scriprura, dar tare-nrunecoasa,
ce tainele-.si ascunde de cei cautatori,
ca-n ea se-ascunde parca o vraja ne-nteleasa,
cu semne si cu taine, peceti si-ncuietori.
Si grea-mi parea cararea ce duce catre Tine,
iar Tu-nvelit in neguri, pareai de neatins.
Si-am inteles atuncea ca Tu, din slavi divine,
iti cautai faptura si Te lasai atins.
Si-un glas mi-a zis: "Te roaga, marturiseste sincer
abaterile vietii, pacate de-orice fel,
caci pentru ele, Domnul plati cu sfantu-I sange.
in sange ai iertarea, poti sa te-mpaci cu El.
O, inima deschisa! Ce har aduce-n sine
marturisirea toata a vietii de pacat!
Pornira sa tasneasca izvoare de lumine,
cereasca bucurie, potop, m-a inundat.
... Mergeam pe strada, parca venind din alta lume...
Mi-ardea un toe din ceruri pe-al inimii altar...
O, Dumnezeu exista! Exista! Ce minune!
Iesindu-mi El in cale m-a coplesit cu har...
Cati ani pierduti prin lume in oarba ratacire
i-am risipit degeaba, lipsiti de Dumnezeu...!
De-acum stiu sensul vietii, stiu ca a mea menire-i
sa due mesaju-acesta la toti din jurul meu...!
Si fu o primavara ... cum n-a mai fost niciuna...
Sunt ani de-atunci, si iarna sa vina n-a-ndraznit.
Ma simt de-atuncea sora cu soarele si luna,
cu mugurii, cu raza, cu plaiul inverzit.
Si Pastele acela cu lumanari aprinse
si c-un popor ce canta "HRLSTOS A INVIAT!"
eu il traiam in sutlet cu bucurii nestinse:
Hristos era in mine VIU cu adevarat!
Si odaita-aceea de sus, de la mansarda,
in noaptea fara seaman, in ceasul magistral,
era un colt, din slava minunata...
Venise parca Cerul la mine, la spital...
Acum, si eu sunt glasul ce mi-a vorbit si mie:
Te roaga! Da pe tata intiegul tau pacat!
Si ai sa simti in sutlet atata bucurie,
ca Dumnezeu, cu slava, in tine a-nviat!
Si-atunci, nimic pe lume n-ai sa mai vrei vreodata,
decat sa duci la altii mesajul luminos
ca este o lumina in lumea-ntunecata
ce suie pan-la ceruri. Iar calea e Hristos.
si Pastele aproape, si flori aprinse-n crengi,
cand pentm prima oara
Tu m-ai chemat pe nume
si mi-ai trimis cheinarea sa
Te urmez pe veci.
Stiam de o Scriprura, dar tare-nrunecoasa,
ce tainele-.si ascunde de cei cautatori,
ca-n ea se-ascunde parca o vraja ne-nteleasa,
cu semne si cu taine, peceti si-ncuietori.
Si grea-mi parea cararea ce duce catre Tine,
iar Tu-nvelit in neguri, pareai de neatins.
Si-am inteles atuncea ca Tu, din slavi divine,
iti cautai faptura si Te lasai atins.
Si-un glas mi-a zis: "Te roaga, marturiseste sincer
abaterile vietii, pacate de-orice fel,
caci pentru ele, Domnul plati cu sfantu-I sange.
in sange ai iertarea, poti sa te-mpaci cu El.
O, inima deschisa! Ce har aduce-n sine
marturisirea toata a vietii de pacat!
Pornira sa tasneasca izvoare de lumine,
cereasca bucurie, potop, m-a inundat.
... Mergeam pe strada, parca venind din alta lume...
Mi-ardea un toe din ceruri pe-al inimii altar...
O, Dumnezeu exista! Exista! Ce minune!
Iesindu-mi El in cale m-a coplesit cu har...
Cati ani pierduti prin lume in oarba ratacire
i-am risipit degeaba, lipsiti de Dumnezeu...!
De-acum stiu sensul vietii, stiu ca a mea menire-i
sa due mesaju-acesta la toti din jurul meu...!
Si fu o primavara ... cum n-a mai fost niciuna...
Sunt ani de-atunci, si iarna sa vina n-a-ndraznit.
Ma simt de-atuncea sora cu soarele si luna,
cu mugurii, cu raza, cu plaiul inverzit.
Si Pastele acela cu lumanari aprinse
si c-un popor ce canta "HRLSTOS A INVIAT!"
eu il traiam in sutlet cu bucurii nestinse:
Hristos era in mine VIU cu adevarat!
Si odaita-aceea de sus, de la mansarda,
in noaptea fara seaman, in ceasul magistral,
era un colt, din slava minunata...
Venise parca Cerul la mine, la spital...
Acum, si eu sunt glasul ce mi-a vorbit si mie:
Te roaga! Da pe tata intiegul tau pacat!
Si ai sa simti in sutlet atata bucurie,
ca Dumnezeu, cu slava, in tine a-nviat!
Si-atunci, nimic pe lume n-ai sa mai vrei vreodata,
decat sa duci la altii mesajul luminos
ca este o lumina in lumea-ntunecata
ce suie pan-la ceruri. Iar calea e Hristos.